Partea care nu se vede


Văd scop în haosul fiecăruia, o luptă la solo.
Mai demult,
Mai puțin în al meu,
Dar acum și acolo.

Sunt îngeri care nu mai zboară,
Rămân printre noi.
Nu ii condamna.
Desenează-le aripipi de fluture pe umerii goi.

Sunt balerine care nu mai dansează.
Nu de bătături,
Sau durere.
Dar înveți că,
Ca și spectator,
Să vezi lumea în ansamblu e o plăcere.

Sunt războinici ce au pus de mult arma jos,
Părăsiți de putere.
Îi mai găsești ducând la ai lui camarazi
La mormânt, crizanteme.

Sunt regi care noaptea îmbracă haine rupte
Ca să poată păși singuri pe propriile străzi.
Plictisiți de viață
Ei iasă să vadă,
Cum e să fii liber
Neînconjurat de nărozi.