Mai stai (poem)


E o fereastră rămasă deschisă,
Unde fumasem aseară și am făcut gălăgie până spre dimineață.
Acum că ne-am trezit brusc din beție
Vrei să te faci și să pleci.
Să nu îți ruineze ploaia florile și picturile tale de pe terasă.

Hai mai stai,
Lasă ploaia să curgă,
Să-ți spele de lacrimi arta de pe pânzele colorate,
Se scurg de amar și de dor și iubire, până și flori de la el, amintiri cumpărate.

Iar dacă soarele vine iar ție îți e mai bine,
Un soare cu dinți de dimineață,
Promit că ne luam după-masă liber
Să ne pictăm în culori de ulei și în zâmbet pe față.

Uită de gradina ta de apartament.
Mai stai.
Să îmi plimb mâna prin parul tău.
Nu spune o clipă că îți pare rău,
Că ai fugit și ai lăsat un dement pentru un dement.

Ne grăbim să bem, să iubim, să lăsăm
Poate nimic din ce-a fost nu o să îmi amintesc.
Așa că mai stai
Nu fugi,
Mai lasă-mă o clipă.
Încă o dată să te privesc.