Goana după fericire


Nu suntem fericiți pentru că iubim cu egoism.
Și din egoism.
Sau cel puțin așa ai crede.
Că dansam singuri în lumini slabe de bec pe melodii ce nu vrem să știe nimeni că ne plac, când nimeni nu vede.

Credem că nu merităm să împărțim iubirea,
Pentru căci culmea,
Ceilalți nu merită să ne țină de mână.
Iar când sub cerul cu lună
Nu e un nor, ne apucă depresia nebună,
Că nu e nimeni acolo să... ne țină nimeni de mână.

Și avem dreptate pe bune,
Când spunem la lume
Că nu mai găsim iubire reală
Ș nu e minciună.
Avem talentul de a fugi de dragoste, într-o goană nebună
Pentru a prinde ceea ce fuge de noi. Dar plângi că lumea nu-i bună.

Așadar, "Bună!. Am vrut să îți dau cu igonre,"
"Dar, vai, am să mor"
"Dacă mai fug și de tine,"
"Te rog, spune-mi că nu e jale de plec și las jocul pentru o fată ca tine."