Omagiu.


Te-am acoperit cu flori din cap până în picioare
Și ași dori să stai așa: goală, plină de petale.
Te-am acoperit cu șoapte, toate spuse în taina nopții,
Și-am ținut secret sărutul să nu mi te fure hoții.

Tu ești muza, eu artistul ce pictează al tau portret
Ți-am cuprins cu palme chipul, ca un sculptor orb, defect.

Ți-am făcut veșmânt din vorbe așternute pe hârtie.
Le arunc furios în foc. Pixul parcă nu mai scrie.
Fumul, praful, sau alcoolul, parcă nu mă mai îmbie,
Dar mă îmbăt de vorbe fine, căci blestemul îmi e a scrie.

Te-am acoperit cu flori din cap până în picioare.
Și te rog, rămâi așa.... Neînfricată, că o mare.