Suflet sărac.


Am iubit și am rupt bucată cu bucată din sufletul meu pentru cine a fost drag,
Pentru chip de femeie sau suflet de fată am dat amanet - acum de suflet sărac.

Nu a fost femeie de care să nu mă fi îndrăgostit măcar o secundă, iar acum sunt rece și-ți spun "te iubesc", dar o fac doar în gând,
Tu credeai în destin. Eu credeam în noi. Iar dezamăgirea din ochii tăi mă tulbura adânc.

Ai spus că nici floarea, nici luna, nici stele, nu fac cât doi bani dacă nu vin din interior
Și că vrei ca să pleci căci viața-i amară, iar omu-i al dracului cu sufletul gol.

Când te-ai dus ai plecat cu o parte din mine, chiar dacă pe-atunci nu era evident.
Să o planezi în ghivecele din mini grădina ta de de la "șapte" din apartament.

Iar de mă urăști nu mai bea așa mult, nu mai "trage pe nas",
Mai bine iartă și aruncă-mi în mare din suflet ce a mai rămas.

Și am să te iert și eu că nu ai știut să iubești atât omul cât și bestia.
Dar oare am să mai pot, de lame adânci iar rănit să rup din suflet eu cândva?