Alchimie (poem).


Nu am timp.
De oameni,
Sau în general de orice, ce nu are suflet,
Consum și sărut doar ceea ce îmi pune pe buze un zâmbet.

Nu am stare.
Mintea mă chinuie când e întuneric afară.
De asta beau și fumez
Ca să renasc din otravă.

Nu am pace.
Sunt bine atunci când iubesc un suflet de om
Când nu am pe cine iau pumni de pastile înainte se somn.

Nu sunt serios.
Te sărut pe obraz și încep iar să râd.
Te las să plângi în mașină
Și plec.
Pe cuvânt.

Nu sunt ceea ce par.
Nu fii intimidată
De un chip de bărbat și un suflet de piatră.

Nu sunt perfect.
Departe sa fiu.
Dar trăiesc.
Și iubesc.
Prin tine
Sunt viu.