18 Septembrie (monolog).


   În primul rând vreau să știi că o să fii bine. Viața te învăță și te pregătește și nu cere nimic în schimb, poate doar să iubești mai mult și să urăști mai puțin. Alege dragostea. Și nu încerca să salvezi o lume întreagă - căci oricine crede în asta este un prost de un romanticism ireal. Mi-aș dori să nu mergi pe drumul pe care vrei să pornești. Iar de o faci, adu-ți aminte că dacă îți pierzi sufletul și tu știi asta, înseamnă că încă mai ai un suflet de pierdut. Iart-o pe femeia pe care ai să o întâlnești căci existența ei este consumată de alcool, depresie și singurătate, dar mai ales de frumusețe. Nu uita căci chiar și atunci când dragostea pare o boală serioasă din care nu mai ai scăpare, mereu o să fie lângă tine o femeie pregătită să te salveze de alta. Iubește-le pentru ceea ce sunt. Nu mai bea atât de mult. Uneori lucrurile vin de la sine; nu ai nevoie de o formulă chimic-alcoolică să le faci să devină realitate. Gasește-ți pasiunea și las-o să te îngenucheze. Găsește-ți dragostea și las-o să te omoare cate puțin, până ce în pieptul tău mai rămân doar gustul amar al pastilelor și tăria alcoolului. Razi atunci când vrei să dai cu pumnii în pereți. Iartă păcatele altora, dar mai ales iartă-le pe ale tale. Nu uita că indiferent de cine câstigă un război, lacrimile inevitabil cad pe ambele părți ale frontului. Mai bine iubește. Trăiește. Sărută. Țipă noaptea spre mare. Dormi în masină. Pleacă o lună în vacanță și nu te mai întoarce. Bea. Fumează. Urinează în qiuvetă. Urmează cărări montane. Sari îmbrăcat în piscină. Tunde-te chel. Și orice ai face, nu îți pierde copilăria.