Joaca-te cu mintea. Nu cu inima.


   Mă regăseam acum ceva timp în irish pub-ul meu preferat din Salzburg. Celtic Spirit este unul din locurile ălea speciale unde timpul pare că stă pe loc și toată lumea se poartă de parcă sunt total conștienți de asta. Îmi amintesc că într-una din seriile în care mă simțeam singur și extrem de high, am intrat în vorbă cu o domnișoară blondă cu un accent ușor sudic. Trei pahare și o viață de om adânciți în conversație mai târziu îmi amintesc ținând-o gentil cu cateva degete de spate conducând-o ușor spre ceea ce îmi doream folosind o tehnică foarte simplă de NLP(neuro-programare lingvistică) și încercând în același timp să îi țin și echilibrul, căci în entuziasmul ei băuse spritzul ăla cam repede, chit că Iohannis(barmanul) îi dăduse deja paharul de apă de rigoare și îi spusese că barul s-a inchis pentru ea. K. plecase repede până la toaletă să îi dea probabil un SMS lui "iubi" care pentru un oarecare motiv o aștepta în Milan de câteva zile, moment în care Iohannis s-a întins peste bar și mi-a spus: "Știu ce faci. Probabil că și eu aș fi făcut la fel acum ceva timp. Dar cred că este greșit."
   Adevărul este că noi, bărbații, ne-am învățat să devenim profitori, jucând un joc periculos cu sentimentele altora. Zic periculos pentru că nu o singură dată am intrat în încurcături din cauza dorinței mele arzătoare de a-mi începe și termina seara în brațele iluziei. Și știu că e greșit. Căci nimeni altcineva decât mine nu este responsabil pentru că nu mă mai simt a două zi la fel de "available" pe cât mă simțeam cu o seară înainte. Și uneori dezvolt un conflict intern cu mine pe tema asta, în care îmi argumentez că pot enumera o groază de femei care profită zi fi zi de cretinii a căror mandibulă zace întinsă până la podea sub greutatea infatuantă a pantofilor lor cu toc. La naiba, pot enumera cateva care au profitat și de mine atunci când au avut ocazia. Dar oricât aș încerca să mă conving că acțiunile mele sunt justificate, răspunsul corect stă mereu în zona inconfortabilă a realității în care nu este aproape niciodată productiv pe termen lung să profiți de bunătatea sau prostia(în unele cazuri) oamenilor.
   În orice relație socială, fie ea bazată pe dragoste, bussines, sex, alcool, sau hatefucking, o să existe mereu o înclinație naturală a balanței puterii. Unii sunt manipulatori înnăscuți, iar pe alții ii definește submisivitatea. Și mai sunt ăia care au învățat să ia flow-ul energetic în control și să direcționeze conversația spre cea mai apropiată ușă care îi duce la un pas mai aproape de scopul lor. La unii este o necesitate, la alții un tic bolnav. Da. La început e fun. E stimulant. E satisfăcător. Însă ar trebui să existe o limită clară acolo unde curba de învățare se termină și de unde începe adevărata joacă cu sentimentele unei ființe umane.
   Indiferent cine ai fi, nu fă greșelile mele. Eu am un palmares întreg de păcate săvârșite împotriva femeilor. Joacă-te cu corpul ei. Cu mintea ei. Cu atenția ei. Dar nu te juca cu sentimentele ei.