Nebun (poem).


Sunt nebun, căci îmi e dor, de mor
De nopți albe aruncând sticle goale după stele pe cer și chiștoace în decor
De oameni buni și nebuni dormind pe podea
Duhnind a fum de țigară, a sex, a praf și dava
Sunt nebun căci îmi e dor, de mor
De un sărut pe artere, pe creier, sub piele, ușor
De case pline de viață și de camere ieftine de hotel
De greața de dimineață și zilele când speram ca maine o să fie altfel
Sunt nebun, căci îmi e dor, de mor
Să caut răspunsuri la viață pe fundul sticlei de alcool
Să beau ca să uit până uit cum să beau
De ziua în care ți-am scris în nisip "Nu te urăsc. Plec. Nu mai stau".