Introducere in Astroteologie: Simbologia Semitica


   În totdeauna am căutat să găsesc o practicalitate în religie, sau daca nu, măcar să o raționalizez. De ce? Noi în societatea Vestică(Western Society) suntem obișnuiți(în ultimii 500-1000 de ani) să primim totul de-a gata din punct de vedere spiritual: ai un preot care te asigură că el și instituția pe care el o reprezintă știu bine ce fac, iar noi suntem mai mult decât fericiți să ne cam lăsăm pe mâna acestora - un obicei pe care marea majoritate a clasei intelectuale îl blamează și regretă pentru că putem vedea clar până în ce punct ridicol am ajuns. De aceea eu consider că dacă nuj îi pot da o practicalitate(personală) sau un caracter rațional unei religii, aceasta reprezintă o pierdere de timp și de energie.

   Prin definiție, Astroteologia este stiința care urmărește influențele astrologice din strucutura religiilor. Etimilogic vorbind, astroteologia reprezinta studiul asupra stelelor și studiul divinității, sau religiei. De-a lungul secolelor, astro-teologia a fost contemplată în scrierile literare și biblice prin intermediul simbolisticii. Paralelele sunt de necontestat: În biblie îl regăsim pe Samson(titlu, fiu al soarelui) ucigând leul cu mâinile goale. Același motiv se regăsește și în legendele lui Hercules. La fel, distrugerea bourului de aur din povestea biblică a Exodului de către Moise poate fi corelată cu sportul încă contemporan al Coridelor Spaniole în care taurul este încă ucis în mod ritualistic printr-un "dans" poetic al toreadorului îmbrăcat într-un costum specific(ceremonial).

   Aceste animale nu reprezintă altceva decât casele zodiacale prin care soarele călătorește în procesiunea sa a echinocțiului(regresia zodiacală a poziției soarelui la răsărit în dreptul constelației corespunzătoare semnului zodiacal), revoluție care datează undeva la 26.000 de ani, fiecare eră având undeva la 2150 de ani. Se presupune că odată cu răspândirea religiei Creștine am intrat în era Peștelui(simbol predominant în Creștinism). 

   Privind scrierile antice din acest punct de vedere oferă o nouă perspectivă asupra importanței acestora, te îndeamnă să contemplezi nivelul de cultură a învățaților din acea perioadă și ridiculozitatea religiei se transformă într-o simbologie poetică:  "(...) Duceti-va in cetate; acolo aveti sa intalniti un om ducand un ulcior cu apa: mergeti dupa el. 
Unde va intra el, spuneti stapanului case. (...)" -Marcu 14:13-14.
   Motivul Vărsătorului(simbolistica omului care poartă un ulcior de apă - personificare a zodiei Vărsător) apare și el în Noul Testament, această zodie reprezentând era predecesoare erei Peștelui în regresia Procesiunii Echinocțiului. 

   Antropologic vorbind, Orientul Mijlociu are o istorie controversată în care marile imperii ale erei antice au controlat fiecare la un moment dat o mare parte din acea zonă geografică lăsând în urmă o serie de influențe social culturale care aveau mai târziu să își pună amprenta chiar și pe acele scrieri pe care le-am amintit mai sus. Influențele Mesopotamiene ale teologiei semitice s-au concretizat în timpul captivității Babiloniene în urmă căreia ne-au fost introduse concepte precum Lucifer(Substantiv propriu de origine Latină), provenit din transcrierea greșită din Ebraică a sintagmei "Helel Al Shahar - Titlu acordat lui Nabucodonosor II (considerat răspunzător de captivitatea Babiloniană a Evreilor). La fel, influențele Aeriene se regăsesc în structura celor 4 mari Evanghelii ale Noului Testament(Marcu, Matei, Luca și Ioan), fiecare din ele purtând cate un simbol specific de Leu, Bour, Vultur și respectiv Om(înger), simboluri care existau în cultura Asiriană sub forma unei divinități numite Lamassu, o creatură mitologică cu cap de om, aripi de vultur, corp de bour și picioare de leu. Acest lucru denotă faptul că, din punct de vedere astrologic, Orientul Mijlociu avea un set de credințe parțial asemănătoare și susține teoria antropologică a influenței cultural-sociale. 

   În tradiția mistică, Creștinismul este considerat ca fiind un Cult Solar(diferit de cel Ebraic care este considerat a fiind Saturnian), iar motivul soarelui poate fi observat prin simbolistica renașterii, simbolul crucii(simbol antic pentru soare), și importanța datei de 25 Decembrie, când în urmă solstițiului de iarna(21 dec), soarele răsare în același loc pentru 3 zile consecutive(moartea soarelui) ca mai apoi să renască pe data de 25 Decembrie, răsărind cu un grad mai la Nord(marcând un nou început în ciclul anual solar).