END GAME


   Băieții au fantezii cu mașini de lux și modele plictisite și flămânde. Bărbații au fantezii cu AIA pentru care să devină oameni cinstiți. Ăla e END GAME-ul lor.

   Uneori, fantezia este frumos înfășurată în jurul unei persoane pe care o cunoști. Iar aici teroarea e și mai mare. Îți spui "ce mai aștepți, de ce anume îți e frică?" Însă știm cu toții că ea, acea EA, nu are nevoie de un campion absent și distant. Ci de un bărbat. Simplu. Prezent. Care are timp să facă piața și chef să meargă la film.

   Educația de pe stradă Îți dă putere să iei decizii dure față de cei peste care te simți nevoit să calci. Educația de acasă Îți leagă mâinile la spate când în bătaia puștii stă aia la care îți e inima. Și da, câteodată Îți vine să o dai în morții ei pe ea cu tot cu inimă. Chiar dacă e a ta. Și chiar dacă ar putea să FIE a ta. Îți vine să îi spui "Ține-o, fă. Şi dă-i foc! Căci și așa e toată ciuruită, săraca". O inimă ruptă în cur și spartă în venă. Dar mai apoi Îți amintești că în ea Îți pui toată speranța de a-ți mai spăla păcatele.

   Dacă exista vreun inginer celestial care a instrumentat toate acestea pun pariu că se amuză copios de mine. De tine. De noi. Poate că în altă viață luam alt drum. Îmi făceam curajul să las armele jos și să sar peste acest preludiu dureros. Dar în viața asta sunt cine sunt și ești cine ești.