Karma.


   Unul dintre cele mai neînțelese concepte spirituale este karma. Multe tradiții mistice au tratat acest subiect, în special în Estul(Orientul) îndepărtat, unde acest subiect a fost tratat pe larg atât în scrierile Budiste cât și în Vedele Hinduse.

   Acest concept există și în misticismul Vestic și îl putem găsi chiar și în biblie sub diferite sintagme și alegorii. "You reep what you sow." Așa citim în Gălățeni 6:7-8. Mai exact: "Ce seamănă omul, aceea va secera. Cel care seamănă în firea lui va secera din firea lui putrezirea, dar cel care seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţă veşnică."

   Însă să nu ne înșelăm. Chiar dacă acest subiect a fost tratat pe larg în scrierile mistice ale fostei ere, asta nu face acest concept divin sau spiritual. Oamenii acelei ere au tratat acest subiect deoarece au observat cum principiul cauzalității este prezent și aplicabil în viața de zi cu zi a omului.

   Principiul cauzalității, al cauzei și efectului, nu are o origine divină. Divinitatea nu are nici un interes în a-şi pedepsi oamenii. Această informație este o perversiune a înțelesului inițial. Cauzalitatea își are originea în mecanismul vieții.

   Omul este conștient de forțele invizibile care îi influențează viața: el înțelege că dacă se lasă purtat de influența alcoolului și al drogurilor, acestea vor avea un efect asupra lui. El de asemenea este conștient de faptul că nu poate înșela toată viața lui și să se aștepte doar lui lucruri bune. Iar această regulă nescrisă este cunoscută de toată lumea. Nu are o origine spirituală. Omul nu își plătește "păcatele" după ce trece în neființă fiind fiert în ulei încins sau orice altă aberație născocită de "misticii" noii ere. Omul este supus legilor naturale, regulilor după care funcționează acest univers, iar mai devreme sau mai târziu toate aceste lecții și datorii karmice neplătite vor fi reluate până în momentul în care ele încetează să mai fie relevante în evoluția individului.

   Conceptul legii cauzalității și spiritualitatea se leagă în doua contexte: 1. Omul se încarnează în acest plan terestru purtând tot trecutul lui în conștiința sa, păstrând aceleași ideologii și principii cu care a plecat ultima dată. Și 2. Principiul cauzalității are un efect și asupra karmei colective ale umanității. Ignoranța și lipsa de interes asupra problemelor planetei și societății noastre nu face altceva decât să împingă umanitatea mai adânc într-un efect al principiului cauzalității menit să purifice și să învețe.

   Ultimul mit pe care vreau să îl distrug cu privire la acest concept este faptul că omul este responsabil doar pentru ceea ce cunoaște. Alegerile sale vor avea o cauză și un efect doar acolo unde conștiința sa proprie este capabilă să înțeleagă circumstanțele. În alte cuvinte, nu putem ține responsabilă de căderea unei națiuni o persoană care nici nu are cunoștințe despre așa ceva. Ea va lua parte la efectul karmei colective, însă niciodată nu va suferi un efect direct.

   Cunoscătoare a limbii Sanscrite și culturii oriental indepărtată, Ivona Catană, ne aminteşte: "‘karma, kárma or kárman (Sanskrit: कर्म, "act, action, performance") — is a noun-form coming from the root kri meaning "to do," "to make." Literally karma means "doing," "making," action. Karma is pronounced as "karmuh," the "uh" being subtle. Karma can best be translated into English by the word consequence. It corresponds to the "action" or "deed" which causes the entire cycle of cause and effect (i.e., the cycle called saṃsāra). It applies to all levels of action, including thought, word, feeling and deed, and the effects of it.' "


   În concluzie, karma nu este o forță divină care este pregătită să ne pedepsească pentru faptele noastre. Karma este un principiu științific și filozofic al cauzei și efectului, unde Cauzalitatea este aplicabilă atât în viața personală a individului cât și în colectivul în care acesta se identifică, iar acest principiu aduce atât cauze pozitive cât și negative, în funcție de alegerile noastre.